Tartă de ciocolată cu sirop de portocale




Aluat crocant cu unt, cremă fragilă dar fermă, cu un gust proaspăt, limpede şi distinct de ciocolată, şi portocale confiate cu sirop. Plus câteva merişoare şi ele confiate însă ţinute în alcool cu zahăr şi coajă de lămâie. Ele nu-s obligatorii - erau doar deja în frigider şi cereau să fie folosite.
Aluatul e acelaşi pâte brisée (ca aici) dar merge şi un pic mai dulce, cu adaos de zahăr, adică pâte sucrée. E după gust, eu fiind pentru prima variantă.  


Pentru o tavă mai mică - 22 cm - crema e aşa:
175 gr mascarpone  
175 gr smântână lichidă (de frişcă)  
50 gr ciocolată 55% cacao plus o lingură de cacao bun  
o lingură de zahăr de melasă (nerafinat, din trestie)
2 ouă


Iar pentru sirop fierb intr-un vas mai larg sau o tigaie:
fâşii din coaja unei jumătăti de portocală + zeama, stoarsă
feliile (rotunde) ale celei de-a doua
6 linguri zahăr
două de apă

 
Ciocolata se topeşte pe bain marie şi în ea se amestecă şi lingura de cacao, iar gălbenuşurile se freacă împreună cu zahărul. Albuşurile se bat cu un vârf de sare după care se adaugă ciocolata topită şi uşor răcită, gălbenuşurile, il mascarpone şi smântâna lichidă. Se amestecă uşor până la omogenizare şi se toarnă în forma de tartă, în aluatul deja preparat şi copt ca aici. Crema poate părea descurajant de moale însă în cuptor se leagă iar apoi în frigider se întăreşte exact cât trebuie. Revenind, tarta se ţine la cuptor la 180 de grade timp de 25 de minute (ca să nu se ducă pe fund am adagat merişoarele, scurse de lichid, după 10 minute). 
 

Tarta asta cu ciocolată şi sirop de portocale e felul de desert bun a doua zi, sau făcut dimineaţa pentru seară: trebuie servită rece, cu o lingură de sirop şi portocale confiate pe deaspra. În aceste condiţii de temperatură se poate constata cum siropul pune în evidenţă (şi invers) crema, care nu e foarte dulce. Blatul, mai ales dacă nu are zahăr, e cuminte la gust şi, ca acea specie rară de vecini de treabă de la parter, le va lăsa cele două straturi de deasupra să-şi facă numărul în voie.

2 comentarii:

  1. Si merisoarele? :( Eu vroiam sa aflu cum faci merisoarele cele in alcool.

    RăspundețiȘtergere
  2. Merişoarele, sigur :) n-am insistat aici cu ele pentru că lor doar li s-a întâmplat ca atunci să fie în preajmă şi să se potrivească pe tartă. Le-am cumpărat la un moment dat confiate ca să aflu cum sunt şi aşa, şi cum nu erau mare lucru am încercat să le dreg cumva. Aşa au ajuns într-un sirop (apă, zeamă de lămâie si zahăr) cu vodca şi fâşii de coajă de lămâie.

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.