Cafeaua asta miroase ca în bucătăria din casa bunicii mele în care ele, surorile, după ce terminau cafeaua răsturnau ceştile în farfurie pe un şerveţel şi-şi ghiceau gândurile şi viitorul. Cafea grecească n-am găsit, însă principiul e cam acelaşi ca la cea turcească: boabele sunt prăjite temeinic ca apoi să fie cât mai fin măcinate. Cafeaua si zahărul se pun în ibric în apă rece, o linguriţă din fiecare pentru fiecare ceaşcă, ca la final, cum zice turcul, să fie neagră ca iadul, tare ca moartea şi dulce ca dragostea.
Şi ei, şi grecii - şi cred că nu sunt singurii - servesc cafeaua de multe ori însoţită şi de ceva foarte dulce. De exemplu:
50 gr de unt
50 gr de griş
125 gr de zahăr
45 ml de lapte
un vârf de cuţit de cardamom
un pumn de migdale tăiate
Într-un vas, pe foc, se topeşte untul şi se adaugă grişul amestecat cu zahăr. Se amestecă bine şi în continuu şi, după ce s-a încins compoziţia, se adaugă laptele lingură cu lingură. Se adaugă şi vârful de cuţit de cardamom şi se mai amestecă încă cinci minute sau până când compoziţia începe să se dezlipească de pereţii vasului. Se toarnă apoi într-o tavă pe o foaie de copt şi se lasă un pic la răcit după care se taie şi se formează bile care se tăvălesc apăsat prin migdale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu