Asta e o salată de vinete cum mi-a zis mie cineva odată că-i face o mamă. Până la amănuntul cheie vinetele se spală şi se aşază sub flacără pe grătarul cuptorului (dacă aveţi, dacă nu în cuptor cu uşa închisă, pe grătarul cu cărbuni, pe plită, v-aţi prins, după posibilităţi). Se scot pe un fund de lemn, se despică, se curăţă de piele; li se adaugă sare pe toate părţile iar peste ele se aşază un alt fund de lemn (mda, ştiu, "tocător" ar fi more appropriate) pe care se pune ceva greu cât să preseze un pic vinetele.
Se lasă într-un unghi favorabil scurgerii minim 10-15 minute, după care se toacă, neapărat cu un instrument de lemn sau măcar plastic. În timp ce vinetele se scurg se fierbe un dovlecel mic sau mediu, tăiat cubuleţe, care apoi se pasează şi se amestecă la final cu vinetele tocate.
Se adaugă ulei (nu mult, că salata se cheamă de vinete nu de ulei), ceapă tăiată mărunt şi gata-i treaba. Se serveşte cu roşie, ceapă verde şi o pâine atât de bună încât au rămas numai resturile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu