Diplomate au bavarois

Cu portocale proaspete şi dulci şi-un pic de ananas. Pentru că aşa am mâncat eu odată şi mi-a plăcut deşi originalul, zice Larousse gastronimique, se face cu fructe confiate ţinute în rom. Yum, dar până atunci am luat următoarele: 

10 gălbenuşuri 

350 de grame de zahăr fin sau pudră 

200 ml de lapte 

700 de grame de smântână pentru frişcă 

3 plicuri de gelatină 

câteva pişcoturi de şampanie 

esenţă de vanilie 

3-4 portocale 

câteva bucăţi de ananas 

Cum era seară, frig şi întuneric imaginile cu producţia lipsesc - cele ataşate sunt de a doua zi. Doar în cuvinte, coaja portocalelor se rade şi se pune la fiert în lapte, care apoi se strecoară şi se lasă la răcit. Gălbenuşurile şi zahărul se freacă până cel din urmă se dizolvă, se adaugă apoi laptele răcit şi se pune totul pe bain marie. După ce compoziţia capătă consistenţă se adaugă gelatina în prealabil dizolvată, se amestecă şi se lasă să se răcească. Smântâna se bate frişcă şi se adaugă la cremă, împreună cu esenţa de vanilie. 

Portocalele se curăţă şi se taie felii rotunde, cu care se tapetează o formă a cărei bază e bine îmbrăcată în folie de plastic. În spaţiile goale se adaugă bucăţi de ananas. În crema, răcită se amestecă încă nişte ananas tăiat bucăţi, apoi totul se toarnă peste portocale. Desupra se aşează câteva pişcoturi însiropate cu sucul unei portocale. 

Se dă la frigider pentru câteva ore (overnight e cel mai sigur; experienţa în care miezul unui charlotte îmi leşina la tăiat nu mă mai lasă să umblu prea devreme la astfel de prăjituri). Se serveşte plătitorilor (a fost un fel de cerere subvenţionată) nu înainte de a fotografia prost, cu telefonul, o secţiune a diplomatului bavarez.

Daurade au fenouil (-ouil-ouil)

Doradă aşa, doradă pe dincolo, doradă în fel, doradă în chip. Preferata mea e cea pe care o scot cu dăltiţa de sub un munte de sare, iar cele pe care tot vreau şi nu apuc să le fac sunt all'aqua pazza şi au fenouil. Well, timpul ăsteia din urmă a venit:  

o doradă
un bulb de fenicul
zeama de la o jumătate de lămâie
un păhărel de vin alb
2-3 linguri de ulei de măsline
două fire de ceapă verde, câteva de mărar proaspăt, 2-3 căţei de usturoi
două foi de dafin
sare, piper

Am uns tava cu ulei, iar pe doradă am uns-o inside-outside cu un sos din lămâie, ulei, usturoi, sare şi piper. După ce a stat aşa cam 20 de minute i-am pus în burtă foile de dafin şi o parte din mărarul şi ceapa verde, tăiate mărunt. Am aşezat-o pe patul de fenicul, am presărat cealaltă parte de verdeaţă deasupra şi am dat-o la cuptor la temperatură medie, în total cam 20-25 de minute.

 

După vreo zece minute am aruncat şi vinul, uşor încălzit în prealabil (nu-mi place să bruschez mâncarea, mai cu seamă peştii). Dorada mea a ieşit din cuptor discret aromată de feniculul de sub  dumneaei, ca şi de celelalte condimente. Am servit-o, cum altfel, cu o garnitură la fel de discretă de cartofi natur cu unt şi cu mărar.

  

(Almost) better than anything

Când îţi plac biscutii cu ciocolată dar crezi că totuşi, se poate ceva mai bine decât ce poţi găsi prin magazine, te apuci de nişte tarte subţiri cu ciocolată cu ajutorul a: 

  

200 de grame de pâte brisée

câteva bucăţi de ciocolată destinate supraevaluat unei glazuri (ciocolată 75% şi smântână lichidă, not much) 

un ou 

încă trei linguri de smântână lichidă 

puţină floare de sare 

esenţă de vanilie (din mainstream, cea de la Mega Image e cea mai bună de până acum) 

câteva merişoare uscate, nuci pecan, kumquat confiat, fulgi de migdale 

Am făcut aluatul, cold when making, hot when baking, şi l-am lăsat regulamentar la frigider (aproape) o oră plus încă mai bine de jumătate după ce l-am pus un forme. L-am copt zece minute, dar până atunci am făcut crema de ciocolată. 

Am topit ciocolata la bain-marie şi am adăugat apoi smântâna, oul şi la urmă floarea de sare şi esenţa de vanilie. Am turnat-o în forme - deşi sunt foarte plate a încăput destulă ciocolată acolo - şi am dat tartele la cuptor cam încă 15 minute, la 180 de grade.

Pe la mijloc am adăugat şi "condimentele". Într-un fel nu prea mi-a convenit că ciocolata nu mai era la fel de netedă şi lucioasă. Dar am uitat repede de asta pentru a după ce se răcesc tartele it goes like this: prima muşcătură e plain chocolate cu bază de tartă, care e o minune nici dulce nici sărată, doar uşor buttery-crispy, simplă şi perfectă lângă ea. A două muşcătură aduce minunile din mijloc, care mi s-au părut toate atât de potrivite acolo încât trebuie, trebuie neapărat să le mai fac pentru că nu mă pot hotărî care era mai bună. 

O notă: tartele astea nu-s foarte dulci, pentru că mie aşa îmi plac. N-aş fi pus vreo lingură de zahăr în compoziţia de ciocolată dar o recomand celor pentru care ceva dulce e mai bine să fie ceva foarte dulce.