Pui cu vânătă coaptă

Pe pui, dealtfel destul de plictisitor la gust, trebuie să-l lovesc cu ceva puternic pentru a-l face remarcabil. Dacă nu e timp de marinat şi nu vreau să îi dau iar usturoi (de dragul variaţiei, în rest nimic personal cu usturoiul în afară de un etern devotament) îl tratez cu un vag miros de fum şi un sos moale şi liniştit.t. Kotόpoulo me psiménes melitsánes e o reţetă din Thessaly, o regiune din centrul Greciei şi un fel de "grânar" al ei, probabil zona cea mai bine dezvoltată din punct de vedere agricol. Acolo carnea primeşte nu numai tratamente cu legume dar şi cu toate soiurile de fructe - gutui, prunte, nuci, mere şi diverse altele.

Puiul (bucăţi de piept sau pulpe) se pune în ulei de măsline şi unt şi se rumeneşte pe toate părţile. Roşia se opăreşte şi după ce s-a răcit un pic i se scoate pielea. se taie cubuleţe şi se adaugă peste pui. Se completează cu apă, se adaugă sare şi piper şi se lasă totul acoperit, cam jumătate de oră la foc mic. Între timp vânăta se coace, se curăţă, se sărează, se scurge şi se taie bucăţi mici sau se toacă, după plac. Se adaugă la pui, împreună cu încă puţină apă, încă o lingură de ulei de măsline, şi se mai lasă încă o jumătate de oră.

Gustul e întrucâtva afumat de la vânăta coaptă, care devine ca un fel de sos gros în jurul puiului. Sosul e astfel foarte uşor şi cumva curat, impresie lăsată, suspectez, de lipsa cepei, a usturoiului sau a altor verdeţuri ori condimente. E bun tare şi cu miel, căruia îi stă cu vânăta asta chiar mai bine decât puiului.

Bineînţeles, turcul are şi el varianta lui, oarecum mai mai rece şi ascunsa după nişte lapte şi kaşkaval. Se cheamă hünkar beğendi iar despre ea - după publicitate.