Mâncarea asta e unul dintre felurile de care îmi aduc uneori aminte că îmi plăceau în copilărie, feluri pentru care o sun pe mama şi o rog să îmi spună cum să le fac. În cazul de faţă un vraf de dovlecei au declanşat ideea aşa că i-am luat pe vreo cinci dintre ei acasă. Conform indicaţiilor primite am onoarea să vă transmit că dovleceii se taie şi se călesc uşor cu puţină ceapă şi sare, apoi li se adaugă puţină apă fierbinte şi se lasă pe foc până se înmoaie puţin.
Când sunt gata şi moi vasul se dă la o parte şi după ce stă cam cinci minute, se adaugă câte un pic dintr-un amestec de ou bătut, puţină smântână şi zeama unei lămâi, neapărat alături de pătrunjel verde tocat şi piper proaspăt măcinat. Reţeta e un fel de kolokythákia me avgolemono care însă nu conţine neapărat smântână; sosul e oricum unul foarte intens folosit în bucătăria greacă şi cred că suportă şi acolo variaţiuni.
Două felii de baghetă tradiţională sau o felie de pâine bună sunt un "must" pentru mâncarea asta iar sosul acrişor, cu piper şi pătrunjel proaspăt i se potriveşte atât de bine încât o să-i închidă un ochi de plăcere până şi unui non-amator de dovlecei.
bun. si dovlecelu' si blogu.
RăspundețiȘtergere@Dan
RăspundețiȘtergereMerci. Îl ţineam pentru mine până acum, deocamdată m-am răzgândit :)
imi inchipui. asa am patit si eu... ;)
RăspundețiȘtergere