..şi cred că domnul James Beard ar fi fost de acord cu mine că nu trebuie să aibă pui, şuncă sau maioneză ca să fie toothsome.
Tofu? Păi nu are niciun gust, spune multă lume ferindu-se să-l mai încerce vreodată. Nici noi nu ne-am împrietenit din prima însă acum mai multă vreme, după ce am studiat ofertele din magazin - de obicei două: în saramură şi în ulei, eventual cu nişte condimente - am hotărât să îi propun eu tofului ceva de neuitat.
Ca să pornim cu dreptul şi să avem totuşi ceva în comun l-am ales prima oară pe cel în saramură şi cu chimen, condiment cu care am deja o prietenie trainică. M-am gândit să-l tratez cu ceva cunoscut originilor lui, respectiv cu puţin sos de soia şi puţin sos iute, şi înainte să-l stropesc cu ulei de măsline am pus un tampon cu buruieni uscate - cimbru, busuioc, încă nişte chimen, şi piper. L-am lăsat aşa cam zece minute, după care am constatat începutul unei prietenii frumoase. Deja mă gândeam cu ce uleiuri aromate să ne jucăm data viitoare.
Aşa l-am tratat şi pe cel de faţă şi mai departe, pe o felie de pâine de casă, l-am cinstit cu primul strat peste care am adăugat creveţi gătiţi şi curăţaţi, măsline cărora le-am scos sâmburii, şi un generos strat de pătrunjel. Şi n-o să mint, sandwich-ul ăsta fără stratul de tofu nu ar fi fost la fel de bun, prea bun pentru un sandwich, până la urmă, de post.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu