"Promises and pie crusts are made to be broken"

There can be only one, în ceea ce mă priveşte: bougatsa me krema. Thessaloniki street food, in the house. Ea se poate umple şi cu alte lucruri - variantele cu brânză sau spanac sunt mai populare - însă crema de griş cu lămâie şi cu lapte în combinaţie cu pudra de zahăr şi scorţişoară de deasupra o urcă multe poziţii peste tovarăşele ei. 

Bougatsa este de loc din Macedonia şi evident, cele mai bune şi mai lăudate se fac şi se găsesc în Salonic pe unde nu trebuie să treci fără să-ţi fi luat o bucată dintr-o vitrină la stradă. E bună caldă, când e moale şi parfumată de praful dulce de scorţişoară care stă parcă o linie de aer deasupra ei.

Am ales, cum îmi place de obicei, o reţetă roots, fără fasoane şi îmbunătăţiri. Din Culinaria - Greece:

250 gr de griş

350 gr zahăr

3 ouă

6 căni de lapte

coaja rasă a unei lămâi bine spălate de ceară, dacă e cazul

150 gr de unt

400 gr de foi de plăcintă

o lingură cu vârf de zahăr pudră

o lingură de scorţişoară

Se bat bine ouăle cu grişul şi cu zahărul, se pun într-o cratiţă cu fundul gros şi se adaugă laptele. Se amestecă în mod constant până fierbe şi, după câteva minute, se pune coaja de lămâie. Se stinge focul, se acoperă şi se lasă deoparte să se răcească un pic, timp în care se ung foile cu untul topit; jumătate din ele se pun în tava în prealabil presărată cu puţin pesmet, apoi se toarnă crema şi se aşază uşurel restul de foi. Crema e destul de moale astfel încât am uns foile de deasupra separat şi le-am aşezat apoi pe toate odată.

Cuptorul trebuie să fie încălzit la 200 de grade (se încălzeşte la 220 pe ceas, că se pierde ceva căldură când se deschide, şi apoi se lasă la 200). Bougatsa şade acolo cam 20 de minute, până se aşază şi se rumeneşte un pic, după care se scoate şi se lasă 5-10 minute să se odihnească, că-i greu la căldură mare. Se taie şi se pudrează cu amestecul de praf de zahăr şi scorţişoară.

Presupunând prin absurd că mai rămâne şi se răceşte nu se va încălzi, ci va primi din nou tratamentul cu pudră. E bună şi rece, dar la natura ei e caldă şi senină cu crema ei de griş fără pretenţii haute cuisine vreodată.