Gremolata îl însoţeşte de obicei pe milanezul ossobuco însă prin simplitatea ei stă foarte bine şi lângă alte feluri de mâncare - în general legume sau peşte. O variaţiune de-a ei, marca Mario Batali, conţine seminţe de pin prăjite în loc de usturoi şi cred că merge bine tare pe un peşte alb. Eu am mers pe varianta clasică, pe care am aşezat-o pe nişte somon, după o idee prinsă din mers acum câteva săptămâni. Mult peste aşteptările mele aromele gremolatei au coborât în carnea peştelui şi l-au aromat discret şi foarte special. Am folosit:
o bucată de somon proaspăt (file, cam de 700 de grame), tăiată în 4 bucăţi
coaja rasă de pe o lămâie
doi căţei de usturoi
o legătură mică de pătrunjel
jumătate de cană de pesmet (cel ambalat e prea fin aşa că am zdrobit nişte miez de pâine uscată)
două linguri de ulei de măsline
sare şi piper
Am spălat şi uscat cu un şervet somonul şi l-am aşezat în tavă. I-am dat sare şi un fir de zeamă de lămâie pe fiecare bucată şi l-am lăsat aşa până a fost gata gremolata, adică cinci minute: am amestecat coaja de lămâie cu usturoiul zdrobit cu puţină sare, cu patrunjelul tăiat mărunt, uleiul de măsline şi cu piper. La final am adăugat pesmetul şi am aşezat amestecul pe feliile peşte care au stat mai apoi în cuptor cam 25 de minute la 180 de grade plus câteva minute la grill ca să se bronzeze crusta . S-a primit cu cartofi noi la cuptor şi cu vin alb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu