Mă gândesc la el de când l-am văzut aici şi deja ştiu că atunci când îmi stăruie în minte aşa ceva nu scap decât înlocuind imaginea cu una proprie şi mai ales cu forma fizică, tangibilă. Mai simplu spus, cu o felie din care pot să muşc.
Patru părţi egale, aşadar: 250 de grame de făină, la fel de zahăr, unt şi ou (5 ouă mai mici, în cazul de faţă). 2 linguri de mac (de-aici a început tot, de fapt), şi eu am vrut coaja de pe două portocale în loc de lămâi. Mi-a ajutat ca dimineaţă asta udă şi întunecată să miroasă aproape a sărbătoare.
Irina, mulţumesc.
Cu placere!
RăspundețiȘtergereImi place blogul imi plac povestile, imi plac fotografiile. Abia astept sa revin.