Când situaţia se prezintă verde

Ce faci atunci când umbli după gheaţă prin congelator şi uiţi să pui la loc o pungă cu spanac? O prăjitură cu spanac, bineînţeles. Sărată, that is. Şi dacă n-ai toate ingredientele consacrate începi să improvizezi, ceea ce uneori se dovedeşte a fi mult mai distractiv decât traversatul până la magazin. 

  
3 ouă 
200 grame de făină 
1/2 plic de praf de copt 
50 ml de ulei de măsline 
150 ml de lapte 
250 de grame de spanac, bine scurs 
200 grame de brânză frământată (de burduf) 
150 ml de lapte 
câteva seminţe de dovleac, decojite şi crude 
sare şi mult piper proaspăt măcinat  

Se amestecă ouăle cu făina, praful de copt şi uleiul de măsline, după care se încorporează uşor laptele şi jumătate din cantitatea de spanac. Se toarnă jumătate din compoziţie într-o formă ori unsă cu unt ori tapetată cu foaie de copt, apoi se adaugă bucăţi de brânză şi restul de spanac. Se toarnă restul de compoziţie şi se amestecă uşor în formă cu coada unei linguriţe - ideea e ca bucăţile de brânză să fie distribuite uniform, şi ca spanacul să fie pe ici pe colo în doze mai, umm, dense. Asta pentru că îmi place mie spanacul. The easy way e cu tot spanacul amestecat de la început în compoziţie şi la revedere. (Oricum am avut grijă să fie destul cât să nu-mi lipsească - elegant ar fi fost, de fapt, să pun cam 150 de grame). 

Stă 40 de minute în total în cuptor, la căldurică de 180 de grade. După jumătate de oră se presară repede seminţele de dovleac, care se vor rumeni numai bine până e gata coaptă toată compoziţia. Nu mi-a părut rău deloc că n-am avut în casă seminţe de pin, intenţionez chiar să mai întâlnesc spanacul cu cele de dovleac pentru că le stă bine de tot împreună. Brânza de burduf şi-a făcut şi ea treaba foarte bine, ţinând loc de feta plus puţin parmezan - cum ar fi fost  combinaţia consacrată. Şi deşi rar nu pun nucşoară lângă spanac, aici n-am crezut de cuviinţă că-i e locul şi aş dori să precizez că îmi menţin această părere chiar şi după a treia felie.