There's a vietduck in my kitchen

Mai mult decât o fotografie sau un sunet, un miros îmi deschide în minte imagini complete sau minute întregi din trecut. Şi-atunci când îmi e dor de Asia, în loc să merg, de exemplu, într-un restaurant "cu specific", în care miroase cel mult a sos de soia (deşi pe masă sunt oliviere cu oţet, ulei, şi pf, piper), prefer să-mi recreez atmosfera prin miros la mine acasă. Cu toate că-i întotdeauna posibil ca lucrurile să nu iasă că într-o bucătărie profesională prefer să îmi gătesc personal vreun fel din mâncarea de care mi se face dor la un moment dat. Mai mult decât gustul, mirosul din bucătărie îmi va aduce aminte de o piaţă sau de o străduţă pe care, stânga dreapta, pe foc sau plite sau cutii stă mâncare proaspătă şi puternic condimentată. Boy my kitchen stinked today, când am băgat în cuptor raţa vietnameză, învârtită în sos de soia, sos de peşte, ghimbir proaspăt şi ardei iute. Mai exact:

două linguri de sos de soia
două linguri de sos de peşte
o bucată de ghimbir ras
o lingură de miere
câţiva ardei iuţi
puţină sare

Raţa asta se cheamă în Vietnam Vit Kho Gung, iar diferenţa majoră ar fi că o taie în mai multe bucăţi când o prepară. I didn't, deşi ar fi fost probabil mai bine având în vedere că sosul ar fi apucat-o pe toate părţile. All în all, raţa se freacă un pic cu sare şi ghimbir ras şi se lasă cam un sfert de oră. Apoi se curăţă de acestea şi se tăvăleşte printr-o tigaie mare în puţin ulei plus unt, după care se adaugă restul ingredientelor.

Se mai învârte un pic apoi se mută în tavă împreună cu sosul din tigaie, se mai adaugă două ceşti de apă fierbinte şi se trimite la cuptor, la 160 de grade cam 3 ore din care 2 stă acoperită cu folie (o oră e-o parte, o oră pe cealaltă). La masă merge cu nişte ceapă caramelizată (check) şi cu nişte cinstit orez alb şi simplu (pentru care n-a fost timp, foamea a învins).