Piept de curcan marinat, cu sos de iaurt şi piper roşu

Prima mea marinată, dintr-una din primele mele cărţi de bucate, a făcut din niste bucăţi pui ceva ce nu credeam că li se putea întâmpla vreodată. Apoi am aflat că ceva asemănător li se mai face şi în bucătăria orientală, înainte să fie puse într-o foaie de pâine cu sosuri şi legume. Am repetat şi improvizat pe lângă acea reţetă de zeci de ori fără să mă plictisesc nici de proces şi nici de rezultat. Cea mai recentă variantă a fost aplicată unui piept de curcan, astfel:

o ceapă medie, tăiată mărunt
3 căţei de usturoi, tocaţi
(două linguri de sos de soia, dacă nu cumva aţi pus deja sare) :)
4 linguri de ulei de măsline
o lingură şi jumătate de zeamă de lămâie
o bucată de ghimbir, ras (vine cam o lingură cu vârf)
ardei iute mărunţit
(sare), piper
pentru sos: iaurt, lămâie, ceapă verde, piper roşu, (am constatat ulterior că merg şi nişte seminţe de coriandru), totul în cantităţi variabile şi după gust

Pieptul de curcan, dacă e deja dezosat, se filetează. În afară de uleiul de măsline, adaugă ingredientele pentru marinată, se amestecă şi se presează uşor pe carne. Se adaugă apoi uleiul cât să pătrundă printre bucăţile de piept, se acoperă şi se lasă la frigider între una şi 48 de ore. Se poate frige pe grătar sau pe plită, bine încinse şi uşor unse cu ulei. Carnea se curăţă bine de marinată înainte să fie pusă la fript, iar zeama se aruncă. Iaurtul se prepară înainte de a se aprinde focul sub curcan astfel încât ingredientele lui să-şi lase aroma, iar sosul să nu fie prea rece când se-aşază pe friptură.