(Almost) better than anything

Când îţi plac biscutii cu ciocolată dar crezi că totuşi, se poate ceva mai bine decât ce poţi găsi prin magazine, te apuci de nişte tarte subţiri cu ciocolată cu ajutorul a: 

  

200 de grame de pâte brisée

câteva bucăţi de ciocolată destinate supraevaluat unei glazuri (ciocolată 75% şi smântână lichidă, not much) 

un ou 

încă trei linguri de smântână lichidă 

puţină floare de sare 

esenţă de vanilie (din mainstream, cea de la Mega Image e cea mai bună de până acum) 

câteva merişoare uscate, nuci pecan, kumquat confiat, fulgi de migdale 

Am făcut aluatul, cold when making, hot when baking, şi l-am lăsat regulamentar la frigider (aproape) o oră plus încă mai bine de jumătate după ce l-am pus un forme. L-am copt zece minute, dar până atunci am făcut crema de ciocolată. 

Am topit ciocolata la bain-marie şi am adăugat apoi smântâna, oul şi la urmă floarea de sare şi esenţa de vanilie. Am turnat-o în forme - deşi sunt foarte plate a încăput destulă ciocolată acolo - şi am dat tartele la cuptor cam încă 15 minute, la 180 de grade.

Pe la mijloc am adăugat şi "condimentele". Într-un fel nu prea mi-a convenit că ciocolata nu mai era la fel de netedă şi lucioasă. Dar am uitat repede de asta pentru a după ce se răcesc tartele it goes like this: prima muşcătură e plain chocolate cu bază de tartă, care e o minune nici dulce nici sărată, doar uşor buttery-crispy, simplă şi perfectă lângă ea. A două muşcătură aduce minunile din mijloc, care mi s-au părut toate atât de potrivite acolo încât trebuie, trebuie neapărat să le mai fac pentru că nu mă pot hotărî care era mai bună. 

O notă: tartele astea nu-s foarte dulci, pentru că mie aşa îmi plac. N-aş fi pus vreo lingură de zahăr în compoziţia de ciocolată dar o recomand celor pentru care ceva dulce e mai bine să fie ceva foarte dulce.