Domnul Yotam Ottolenghi susţine o rubrică săptămânală în Guardian intitulată The New Vegetarian. În afară de asta ţine un restaurant de succes care-i poartă numele (în care, dacă ai mai multă răbdare ca mine, aştepţi minim jumătate de oră pentru o masă) şi a scos acum aproape doi ani o foarte apreciată carte de bucate. Oferta de catering a locului mi-a dat senzaţii destul de tari, şi în caz că cele aproape 60 de review-uri de cinci stele de pe Amazon ale cărţii nu mă convinseseră, am hotărât astfel să întru brusc în posesia ei. Descoperind între timp The New Vegetarian (which I am not, actually) mi-a rămas în cap timp de două săptămâni imaginea unei tarte iar aseară a venit momentul să scap de obsesie şi să o execut.
Aluatul, adaptat la mărimea tăvii mele:
120 de grame de unt
160 de grame de făină
puţină apă rece
Am tăiat untul, rece, în bucăţi medii; am pus făina peste el şi le-am amestecat cu mâna, nu foarte mult, până când am putut să mărunţesc cât de cât bucăţile de unt. Am adăugat puţină apă foarte rece şi am mai frământat până s-a legat aluatul. Treaba cu felul ăsta de aluat e că nu trebuie frecat prea mult, untul şi apa trebuie să fie foarte reci iar făina trebuie să fie - de bun simţ, dealtfel - cernută. Când e gata se ţine la frigider măcar o oră, iar după ce se întinde în tavă se mai ţine vreo jumătate de oră tot acolo. Când i-a venit vremea l-am înţepat ici colo cu o furculiţă, i-am pus peste faţă o foaie de copt şi deasupra ei boabe de fasole (ambele mişcări cu scopul de a-l împiedica să se umfle) şi l-am băgat zece minute în cuptor la 180 de grade.
Compoziţia tartei:
1 ceapă medie
3 + 1 căţei de usturoi
puţin unt
ulei de măsline
750 gr de ricotta
3 ouă
2 albuşuri
busuioc proaspăt
cimbru proaspăt
150 - 200 grame de roşii uscate, în ulei
sare, piper
Pentru conţinut: am înmuiat pe foc mic în unt cu cu ulei se măsline, cam un sfert de oră, ceapă şi usturoiul tăiate mărunt. Între timp amestecat trei ouă şi două albuşuri, am adăugat-o pe ricotta plus sare, piper şi busuioc. Am pus peste compoziţie ceapa cu usturoiul, le-am turnat pe toate în tartă şi am dat-o la cuptor cam trei sferturi de oră, până s-a aşezat. Am tăiat roşiile mărunt, le-am amestecat cu un căţel de usturoi tăiat la fel, cu puţină sare şi cu câteva frunze de cimbru; când tarta a fost gata am acoperit-o cu stratul de roşii şi am mai dat-o la cuptor cam cinci minute. Am stropit-o apoi cu puţin ulei de măsline am depus pe dumneai 3 crenguţe de cimbru, să dau arama pe faţă amestecului de roşii.
Când eşti aproape să muşti dintr-o felie de tartă de-asta o să simţi usturoiul dintre roşiile care miros a vară, plus aroma cimbrului proaspăt. Cum e după ce muşti din ea nu mai spun, că-mi creşte febra. Bliss, and sweet relief.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu