Daurade au fenouil (-ouil-ouil)

Doradă aşa, doradă pe dincolo, doradă în fel, doradă în chip. Preferata mea e cea pe care o scot cu dăltiţa de sub un munte de sare, iar cele pe care tot vreau şi nu apuc să le fac sunt all'aqua pazza şi au fenouil. Well, timpul ăsteia din urmă a venit:  

o doradă
un bulb de fenicul
zeama de la o jumătate de lămâie
un păhărel de vin alb
2-3 linguri de ulei de măsline
două fire de ceapă verde, câteva de mărar proaspăt, 2-3 căţei de usturoi
două foi de dafin
sare, piper

Am uns tava cu ulei, iar pe doradă am uns-o inside-outside cu un sos din lămâie, ulei, usturoi, sare şi piper. După ce a stat aşa cam 20 de minute i-am pus în burtă foile de dafin şi o parte din mărarul şi ceapa verde, tăiate mărunt. Am aşezat-o pe patul de fenicul, am presărat cealaltă parte de verdeaţă deasupra şi am dat-o la cuptor la temperatură medie, în total cam 20-25 de minute.

 

După vreo zece minute am aruncat şi vinul, uşor încălzit în prealabil (nu-mi place să bruschez mâncarea, mai cu seamă peştii). Dorada mea a ieşit din cuptor discret aromată de feniculul de sub  dumneaei, ca şi de celelalte condimente. Am servit-o, cum altfel, cu o garnitură la fel de discretă de cartofi natur cu unt şi cu mărar.