Pâte brisée , multă cremă de migdale, şi fructe. Una dintre cele mai bune tarte cu care am avut vreodată plăcerea, ăsta fiind şi motivul pentru care a început rotundă şi s-a terminat pătrată.
o foaie de pâte brisée
150 de grame de migdale prăjite
150 de grame de unt
100 grame de zahăr
1 ou mare
stafide in rom
4 prune
Baza de tartă din pâte brisée am mai descris-o - aici am folosit însă varianta fără ou (unt, făină, apă rece, o linguriţă de zahăr şi un praf de sare). "Get over it" ar fi o urare bună, ar mai fi nişte feluri de aluat de bază pe care continui să le ignor şi nu e frumos din partea mea. Acum, tarta a fost însă cu atât mai simplu de făcut cu cât aveam aluatul deja preparat în congelator. Şi stafidele deja umflate de rom într-un borcan în frigider, dar încă n-am ajuns acolo. Mai departe, crema merge aşa: untul şi zahărul se freacă spumă şi apoi li se adaugă oul, şi migdalele măcinate. Ceea ce este, de fapt, ar fi o variantă de cremă frangipane. O altă variantă, pentru o tartă cu mai multă cremă, este să se adauge cam 100 de grame de smântâna pentru frişcă şi încă un ou (tot mare). Dublarea cantităţilor iniţiale nu e soluţie - conţinutul ridicat de grasime (unt) ar putea deveni mai degrabă neplăcut, de aceea completarea se face cu ceva mai puţin gras, fin, şi încă un ou ca liant.
Baza de tartă se coace pe jumătate, şi după ce se răceşte un pic se adaugă crema şi se presară stafidele - înmuiate în prealabil în rom sau luate din borcanul cu beţie continuă din frigider, de unde sunt mereu la îndemână. Deasupra se aşază feliile de prună - eu am folosit jetlagged prunes pentru că sunt mai tari şi se înmoaie nu mai mult decât trebuie în cuptor.
Aşadar, tarta se mai lasă cam 20 de minute în cuptor (tot la 180 de grade), apoi se scoate şi se lasă la răcit. Bunătatea a fost de dat, prin urmare procesul a continuat: în cuptor a intrat varianta ei mică, din resturi de aluat, cremă, fructe, for cook's delight. Indeed it was.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu