Bribe cooking

Când mă gândesc ce să mai gătesc şi fac un pic research prin cărţi, reviste şi online mă feresc aproape instinctual de aşa-numitele "reţete rapide" sau "uşoare". Sigur, există cazurile în care lucrurile chiar sunt simple şi se întâmplă rapid, însă rareori îmi pun problema "ce gătesc eu repede acum". Mai exact, nu-mi place să mă grăbesc în faţa mesei, nici când mănânc şi nici când gătesc. Iar pentru musafiri surpriză sau senzaţii subite de foame prefer să improvizez sau să amăgesc cu un fel de intermezzo care-mi dă apoi timp să mă desfăşor în voie şi pe îndelete cu ce mi-am propus. De exemplu: 

  

câteva felii de pâine de secară, prăjite 

câteva foi de salată spălate şi uscate 

câteva felii subţiri de somon afumat 

o lămâie 

ceapă verde, pătrunjel, măsline, eventual capere 

ulei de măsline 

piper proaspăt măcinat 

  

Cât timp de prăjeşte pâinea peste somonul rupt în fâşii se pune zeama de lămâie şi apoi puţin ulei de măsline şi piper proaspăt măcinat. Ceapa verde şi salata se spală; cât se zvântă cea din urmă se taie mărunt patrunjelul, ceapa verde şi măslinele în două. Pe pâinea răcită se picură sosul în care a stat somonul, se pun una, două foi de salată, apoi somonul, ceapa verde, patrunjelul şi măslinele. Şi dacă toata asta vine şi cu câteva pahare de vin alb bun şi rece se face linişte şi cât pentru o prăjitură în trei straturi. 

"Too few people understand a really good sandwich"

..şi cred că domnul James Beard ar fi fost de acord cu mine că nu trebuie să aibă pui, şuncă sau maioneză ca să fie toothsome.

Tofu? Păi nu are niciun gust, spune multă lume ferindu-se să-l mai încerce vreodată. Nici noi nu ne-am împrietenit din prima însă acum mai multă vreme, după ce am studiat ofertele din magazin - de obicei două: în saramură şi în ulei, eventual cu nişte condimente - am hotărât să îi propun eu tofului ceva de neuitat.

Ca să pornim cu dreptul şi să avem totuşi ceva în comun l-am ales prima oară pe cel în saramură şi cu chimen, condiment cu care am deja o prietenie trainică. M-am gândit să-l tratez cu ceva cunoscut originilor lui, respectiv cu puţin sos de soia şi puţin sos iute, şi înainte să-l stropesc cu ulei de măsline am pus un tampon cu buruieni uscate - cimbru, busuioc, încă nişte chimen, şi piper. L-am lăsat aşa cam zece minute, după care am constatat începutul unei prietenii frumoase. Deja mă gândeam cu ce uleiuri aromate să ne jucăm data viitoare.

Aşa l-am tratat şi pe cel de faţă şi mai departe, pe o felie de pâine de casă, l-am cinstit cu primul strat peste care am adăugat creveţi gătiţi şi curăţaţi, măsline cărora le-am scos sâmburii, şi un generos strat de pătrunjel. Şi n-o să mint, sandwich-ul ăsta fără stratul de tofu nu ar fi fost la fel de bun, prea bun pentru un sandwich, până la urmă, de post.

Bufet rece: despre sardele old-school şi sandvişuri în trei culori

Sandvişuri şi gustări de Olga Lăzărescu, editura Tehnică Bucureşti, 1964. 235 de reţete în 95 de pagini. 20 de lei la licitaţie online, 8 lei prin anticariatele online, 5 lei la taraba de cărţi de la metrou. "Lucrarea se adresează atât gospodinelor de la oraşe şi sate, cât şi lucrătorilor din sectorul alimentar, care vor găsi o serie de indicaţii preţioase privind alcătuirea unui bufet rece." And indeed they will: tabla de materii conţine garnituri din unt, sandvişuri, salate, platouri cu gustări, preparate în aspic, preparate cu maioneză şi gustări calde.

Sardelele folosite în reţete sunt aproape toate "sardele de Lisa". Lisa este vechiul nume al insulei croate Vis, dat de veneţieni acum mai bine de o mie de ani şi schimbat de iugoslavi după primul război mondial.  Sardinele - şi nu doar ele - apreciau în mod deosebit condiţiile marine zonă fiind la rândul lor apreciate de pescarii în plasele cărora cădeau, literal, cu tonele. Resursele de hrană şi vinurile din Vis sunt considerate de mulţi cele mai bune din Croaţia.

Pentru primul eseu din carte am folosit sardele de Mediterană, cu regretul că nu-i mai aproape magazinul arăbesc de unde le mai iau în sos picant. Am uns câte o felie de pâine cu pastă de sardine (puţin unt frecat pastă cu două sardine), am scurs câteva picături de zeamă dintr-o lămâie, am adăugat peştii jumătăţi cu faţa în jos şi am completat cu bucăţi de albuş de ou fiert, jumătăţi de măsline şi pătrunjel.  

Al doilea rând de sandvişuri, "în trei culori", au fost cu unt şi cu bucăţi mărunte de albuş şi gălbenuş de ou fiert şi măsline. Pâinea a fost home-baked (deşi în carte se recomandă călduros franzelă Bucureşti), untul gras, măslinele Kalamon şi ouăle ar fi vrut să fie ele de ţară dar nu s-a putut decât la carton din magazin.

Somon afumat cu rucola si ricotta

În Italia, chiar şi la cel mai ordinar birt, lângă o gară dintr-un oraş mic sau după primul rând de blocuri din vreo zonă mai industrială, sandwich-urile (panini sau tramezzini, de obicei) sunt parcă cele mai bune din lume. Sunt tratate ca un fel de mâncare în toată regula, nu ca ceva aruncat între două felii de pâine. Până la urmă nu oricine e în stare să facă un sandwich bun, pe acolo oricum nemâncându-se nimic la întâmplare.

Eu am vrut un sandwich fresh şi cu somon, nu neapărat un sandwich italian. De-acolo e însă o parte din ştiinţă, plus partea cu untul pe care am învăţat-o demult de-acasă, de la mama..

Iată-l, cu multe ilustraţii pas cu pas pentru fiecare strat. Like a rocket science sandwich.

o ciabatta

unt

2 linguri de ricotta frecate cu:

sare

câteva fire de mărar

şi

două felii de somon afumat ţinute puţin sau chiar peste noapte în:

o lingură de lămâie

o lingură de ulei de măsline

piper

alte câteva fire de mărar

rucola

Se întinde brânza cu mărar.

Se aşază feliile de somon scurse de zeama în care au stat. Se pun frunzele de rucola spalate şi scurse bine şi ele, se pliază fără să se preseze şi se ambalează de preferat în hârtie. Nu va sta mult acolo, chiar dacă e planificat după trei ore de la preparare.