Se afișează postările cu eticheta marar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta marar. Afișați toate postările

Peynirli börek



Yufka, foile de plăcintă turceşti, seamănă destul de mult cu cele româneşti sau bulgăreşti. De fapt singura diferenţă care mi se pare semnificativă e că sunt un pic mai groase (actually, duble faţă de o foaie de plăcintă din comerţ). E drept că au un pic şi alt gust, şi cum se fac ele de se ţin în raft şi nu congelate sau în frigider deocamdată nu ştiu. Mi-a plăcut să lucrez cu ele pentru că a fost first timer însă în rest nu au făcut decât să-mi întărească o convingere mai veche, anume că aluatul proaspăt făcut e mult, mult mai bun. Până acum nu am găsit în magazine foi de plăcintă sau aluaturi la care să mă întorc cu bucurie. 


Folosesc ocazional foile bulgăreşti, cu care se lucrează mai uşor, şi detest aluatul tip foietaj al cărui conţinut de margarină şi gust accordingly îmi pare ca strică orice i se alătura. Dar până să-mi iau un făcăleţ mai lung şi o bucătărie mai largă, there we go: pentru peynirli börek, adică plăcintă cu brânză, am folosit:

4 foi yufka 
jumătate de kg de brânză (telemea de vacă şi/sau bivoliţă, eu am folosit de vacă) 
două ouă 
un pahar de iaurt sau lapte bătut 
o linguriţă de mentă uscată 
o legătură de mărar 
puţin piper proaspăt măcinat 
seminţe de chimen negru pentru decor 


Brânză se sfărâmă şi se amestecă cu iaurtul, un ou şi jumătate (adică un gălbenuş se păstrează pentru pictură), menta, mărarul tocat şi puţin piper. Foile se împart după forma finală dorită; ale mele au fost rotunde, eu vroiam să fac plăcintele pe lung, le-am împărţit cum s-a putut.  


Pe fiecare bucată de foaie se pune câte o lingură din compoziţia cu brânză şi se împătureşte. 



Plăcintele se ung cu gălbenuş de ou şi se presară cu seminţe de chimen negru, apoi se dau la cuptor cam jumătate de oră la 180 de grade.





Somon afumat cu rucola si ricotta


În Italia, chiar şi la cel mai ordinar birt, lângă o gară dintr-un oraş mic sau după primul rând de blocuri din vreo zonă mai industrială, sandwich-urile (panini sau tramezzini, de obicei) sunt parcă cele mai bune din lume. Sunt tratate ca un fel de mâncare în toată regula, nu ca ceva aruncat între două felii de pâine. Până la urmă nu oricine e în stare să facă un sandwich bun, pe acolo oricum nemâncându-se nimic la întâmplare.
Eu am vrut un sandwich fresh şi cu somon, nu neapărat un sandwich italian. De-acolo e însă o parte din ştiinţă, plus partea cu untul pe care am învăţat-o demult de-acasă, de la mama..
Iată-l, cu multe ilustraţii pas cu pas pentru fiecare strat. Like a rocket science sandwich.
o ciabatta
unt
2 linguri de ricotta frecate cu:
sare
câteva fire de mărar
şi
două felii de somon afumat ţinute puţin sau chiar peste noapte în:
o lingură de lămâie
o lingură de ulei de măsline
piper
alte câteva fire de mărar
rucola
Se întinde brânza cu mărar.
Se aşază feliile de somon scurse de zeama în care au stat. Se pun frunzele de rucola spalate şi scurse bine şi ele, se pliază fără să se preseze şi se ambalează de preferat în hârtie. Nu va sta mult acolo, chiar dacă e planificat după trei ore de la preparare.
Un produs Blogger.