Bribe cooking

Când mă gândesc ce să mai gătesc şi fac un pic research prin cărţi, reviste şi online mă feresc aproape instinctual de aşa-numitele "reţete rapide" sau "uşoare". Sigur, există cazurile în care lucrurile chiar sunt simple şi se întâmplă rapid, însă rareori îmi pun problema "ce gătesc eu repede acum". Mai exact, nu-mi place să mă grăbesc în faţa mesei, nici când mănânc şi nici când gătesc. Iar pentru musafiri surpriză sau senzaţii subite de foame prefer să improvizez sau să amăgesc cu un fel de intermezzo care-mi dă apoi timp să mă desfăşor în voie şi pe îndelete cu ce mi-am propus. De exemplu: 

  

câteva felii de pâine de secară, prăjite 

câteva foi de salată spălate şi uscate 

câteva felii subţiri de somon afumat 

o lămâie 

ceapă verde, pătrunjel, măsline, eventual capere 

ulei de măsline 

piper proaspăt măcinat 

  

Cât timp de prăjeşte pâinea peste somonul rupt în fâşii se pune zeama de lămâie şi apoi puţin ulei de măsline şi piper proaspăt măcinat. Ceapa verde şi salata se spală; cât se zvântă cea din urmă se taie mărunt patrunjelul, ceapa verde şi măslinele în două. Pe pâinea răcită se picură sosul în care a stat somonul, se pun una, două foi de salată, apoi somonul, ceapa verde, patrunjelul şi măslinele. Şi dacă toata asta vine şi cu câteva pahare de vin alb bun şi rece se face linişte şi cât pentru o prăjitură în trei straturi. 

Oeufs cocotte cu somon afumat şi tarhon

Se ia La cuisine de reference şi se deschide la secţiunea "Ouă", că unii mai scriu prostii pe internet şi e bine tot în carte să ne încredem. Se compară executarea versiunii cu somon afumat cu cea clasică (doar) cu smântână, şi dacă totul e în regulă se trece mai departe.

Se ung cu unt şi se macină piper în două forme termorezistente. Adică două cocote. Se pun câteva fâşii de somon afumat ţinut în prealabil în puţină lămâie, peste care se dă drumul câte unui ou întreg, peste care se pune câte o linguriţă de smântână, peste care se presară puţin tarhon. Acu', eu şi tarhonul nu suntem prieteni dar încercăm. Dacă nu ne iese, data viitoare pun pătrunjel. 

Se pun în cuptorul încălzit la 180 de grade, într-un vas cu apă fierbinte care să le fi aşteptat deja acolo. Bain marie-ul de cuptor face ca aceasta compozitie (ca dealtfel şi cea de crème caramel, de exemplu) să se coacă frumos, fără să se usuce şi să se fisureze în formă. 

Se lasă între 6 şi 10 minute, în funcţie de cât de "făcut" se preferă oul. Se servesc pe post de mic dejun de weekend, lângă o felie de pâine de casă prăjită old school într-o tigaie uscată. 

Pâine şi ciocolată

Da, este vorba despre celebra pâine care nu se frământă, într-o variantă întrucâtva dulce fără ca asta să însemne desert. Mai degrabă un mic dejun pentru sportivi sau un start-bite pentru o zi mai plină, deşi e foarte bună fără niciun motiv anume, până la urmă.

 Combinaţia e aşa: aluatul de pâine e uşor sărat, ciocolata e puţin dulce şi mai mult amăruie (are 85%cacao), caisele confiate sunt acrişoare şi chewy şi dacă te mai poţi concentra, miroase şi un pic a scorţişoară. A cerut vanilie dar nu m-a păcălit, asta ar fi venit la braţ cu ouă, lapte, poate chiar unt, şi uite-aşa numai de pâine n-ar mai fi fost vorba.

500 gr  de făină albă (Dobrogea 650, în cazul de faţă)

1 cub (25 grame) de drojdie proaspătă (umblă vorba că cea ungureasca, în ambalaj galben e mai bună decât cea turcească, arginitie)

1 ½  linguriţă de sare

2 căni de apa călduţă

Drojdia se dizolvă în puţină apă călduţă şi se amestecă într-un castron cu toate celelelate de mai sus. Se lasă la crescut între 12 şi 18 ore. Când e gata se adaugă o ciocolată şi jumătate (dark, 85%) ciopârţită nu foarte mărunt cu cuţitul, un pumn de caise confiate tăiate cubuleţe şi o lingură de zahăr pudră combinat cu o linguriţă de scorţişoară. Nu se amestecă prea frenetic, altfel iese prea mult din aerul din cocă şi consistenţă pâinii are apoi de suferit.

Se toarnă pe o foaie de copt pudrată cu făină şi se pune în cuptorul preîncălzit la 230 de grade într-un vas gros, cu capac. Acesta se scoate după 30 de minute, după care pâinea se mai lasă 15-20 de minute cât să se rumenească frumos crusta.

Inside information: eu am lăsat coca la crescut aproape 24 de ore, cu riscul asumat. Nu intenţionam, dar am făcut un detour şi am ajuns acasă mai târziu. Ori din  motivul ăsta, ori din motive de conţinut (zahărul sau celelalte, bucăţile) ori pentru că am umblat (amestecat) în cocă consistenţă a fost diferită de cea a pâinii normale pe care o fac de obicei. A fost mai densă, mai de.. pâine, cumva. Foarte bună şi foarte oportună pentru studiul live al comportamentului aluatului pentru pâine în alte condiţii decât cele ştiute deja. Pam-pam.
 

The regular start

Cu toate că nu poate fi niciodată atât de spectaculos ca o masă de zi sau de seară, mic dejunul este masa mea preferată la fel cum dimineaţa este partea mea preferată din zi. Îmi place să-l iau uşor, simplu, sănătos dar fără să dea în plictisitor, şi de obicei sărat. Astăzi asta a inseamnat pâine neagră puţin prăjită, unt, brânză pe plită, mărar şi câteva legume proaspete, plus un pahar de lapte, contrabalans pentru partea mai sărată din farfurie. Adica niste ingrediente împreună, material pentru un număr considerabil de ore astăzi. Separat, folosite ocazional şi în alte scopuri descrise mai mult sau mai puţin pe larg aici în săptămânile care vor urma. Bear with me.