Poulet rôti au beurre d'ail

Un pui cinstit, despre care producătorul susţine că nu (mai) e hrănit cu treburi dubioase like făină de oase, că nu mai primeşte hormoni ca să crească de să nu se mai ţină pe gheare, şi că nu mai e îmbuibat cu medicamente care să-l ţină viu chiar şi în cele mai ghetto-like condiţii de viaţă. Cine a văzut Food, Inc. are o idee despre cum ar putea arăta lucrurile şi la fermele de pui de pe-aici. Ei, şi după,  nu-i aşa, această introducere apetisantă, iată despre ce e vorba:

1 pui bun, cam de 1.5 kg
o bucată de unt d 40-50 gr
câţiva căţei de usturoi
câteva rămurele de cimbru
sare şi piper proaspăt

Puiul se spală şi se tamponează cu un şervet de hârtie. Pârlitul la flacără e necesar doar dacă nu e jumulit properly, dar de obicei cei cu etichetă "grill" sunt destul de bine aranjaţi. Mai departe se zdrobeşte usturoiul cu sarea (întotdeauna într-un mojar de lemn, if you asked me) şi se freacă apoi cu untul şi cu piperul până se obţine o pastă.

Că să se întâmple ce trebuie, pasta de usturoi trebuie să ajungă sub pielea păsării, prin urmare se va întinde puţin câte puţin cam pe toate părţile puiului ("un masaj generos", după Julia Child ). Partea de sus a pieptului e the easy access, şi aşa cum se vede mai jos se poate ajunge bine mersi până pe copane.

 

Apoi, pentru ca aripile să nu se rumenească prea tare, se leagă ori cu o sfoară din material natural (cânepă, în cazul de faţă) sau dacă există în dotare, cu aţă din vâscoză. Eu am legat şi picioarele astfel încât să nu facă şpagatul pe rotisor, însă în cazul în care puiul se coace în tavă - neapărat cu pieptul sus! - acest amănunt nu e neapărat necesar. Ce ar fi necesar în schimb este "trasul" într-o tigaie în puţin unt astfel încât să se gătească un pic la suprafaţă, după care se dă la cuptor în tavă maxim o oră. În cazul rotisorului se lasă cam o oră şi jumătate la foc mediu spre iute şi-apoi e numai bun, bietul, de "jumulit" din nou.