A berry on top (or not): improvizaţie cu căpşuni, frişcă şi ciocolată albă

Cu toate că nu e frumos să te joci cu mancarea, cam 60 de grame de ciocolata albă se topesc la bain marie cu o lingură de lapte şi apoi se aşază în forme rotunde (sau se toarnă pe o foaie de copt, se lasă la răcit şi apoi la frigider şi se taie cu un pahar din sticlă mai subţire). Cât e caldă se presară peste ea puţin şofran.

Câteva bucăţi din foi de plăcintă (2-3-4) tăiate după plac numai egale să fie se ung cu ulei, se aşază unele peste altele şi se pun în tava presărată cu puţin pesmet. Se coc în câteva minute în cuptorul închis sau doar la flacără grătarului (aşa se rumenesc mai repede).

Pe foaia coaptă am pus şase jumătăţi de căpşuni.

Frişca am bătut-o cu zahăr pudră parfumat cu vanilie şi am pus-o peste căpşuni, iar pe margini am aruncat cu fistic tăiat (decojit, să se vadă că e verde şi complementar cu căpşunile).

Kiwi e complementar cu căpşunile şi la culoare şi la gust. Am ales să fie confiat doar din curiozitatea de a afla dacă e bun şi în varianta asta. Mi-a plăcut.

Mai departe peste frişcă am pus discul de ciocolată, feliile de kiwi tăiate subţire şi o căpşună în vârf. Bineînţeles că s-a făcut praf la primul contact cu linguriţa aşa că a doua variantă a început aşa:

Decorul cu şofran a devenit din păcate invizibil însă din alt punct de vedere a fost mai bine aşa: nu ştii ce te loveşte când printre caspuni, frişcă, fistic şi câteva aşchii crocante dai de o bucată de ciocolată albă moale. Lovely.

Ravani the sweet overnight sleeper

Când e gata, ravani miroase a portocale calde, unt şi migdale prăjite, şi dacă ştii ce-ai pus în ea şi zăboveşti deasupra tăvii nasul o să citească şi celelalte lucruri. Are gust de prăjitura copilăriei chiar dacă e prima oară în viaţă când muşti din ea. E mai degrabă umedă decât însiropată, şi în acelaşi timp pufoasă într-un fel complet diferit de orice. E prăjitura pe care o faci seara şi o visezi noaptea ca apoi primul lucru pe care-l faci dimineaţa să fie să-ţi tai o felie, nu înainte de a-ţi plimba încă odată nasul desupra ei. Intr-un top al deserturilor cărora le iubesc fiecare moleculă ravani ar fi probabil printre primele trei.

Mai matematic, ravani înseamnă:

350 gr griş

120 gr migdale măcinate

50 gr făină

un pliculeţ şi jumătate de praf de copt

250 de unt la temperatura camerei

180 gr zahăr

5 ouă mici sau 4 mari

coaja de pe 2 portocale mai mici

250 gr lapte la temperatura camerei

iar pentru sirop:

360 gr de zahăr

300 gr apă

o lingura de apa de flori de portocal

100 ml din zeama celor două portocale

puţin şofran

câteva fâşii dintr-un băţ de scorţişoară

Ravani (sau revani) e o specialitate grecească din nord, mai exact din Makedonia. Are multe variante, fie cu ingrediente uşor schimbate (de exemplu o parte nucă de cocos în compoziţie, sau iaurt în loc de lapte) sau cu aceleaşi doar că în cantităţi diferite (mai puţin griş şi mai multă făină, scorţişoară adăugată şi în compoziţia principală etc.). In rest, după cum reiese şi din listele de mai sus prăjitura e destul de dulce cât să se aibă în vedere să nu fie tăiată la servire, conform ispitei, în bucăţi prea mari.

Revenind la partea practică, siropul se face primul astfel încât să nu fie fierbinte când se foloseşte; se fierb maxim 5 minute toate ingredientele apoi se strecoară şi se lasă deoparte acoperit.

Pentru bază se amestecă grişul, făina, praful de copt şi migdalele măcinate. Separat, zahărul se freacă în unt; se adaugă ouăle pe rând, apoi coaja de portocală şi laptele. Se pun apoi şi "prafurile" şi se amestecă totul.

Consistenţa, nici păstoasă şi nici de aluat, trebuie să arate cam aşa:

Compoziţia se pune într-o tavă de înălţime medie, pătrată sau rotundă şi se ţine cam 35 - 40 de minute la 190 de grade. Când e gata şi încă fierbinte, încet şi uniform pe crusta ei se toarnă siropul. Ne se taie şi nici nu se mănâncă decât a doua zi sau măcar după câteva ore bune, timp în care ea va absorbi tot siropul (mai ales dacă a fost bine şi încet turnat). Se serveşte cu iaurt grecesc sau oricum cu unul foarte gras. Ravani e dulce şi parfumată, iaurtul e dens şi acrişor. Zic unii că merge şi cu frişcă sau cu smântână dar nu-i cred nicio secundă.