Muffins dulci cu morcov, mar si nuca

By far, cel mai bun şi frumos food shop în care am intrat până acum, europeanly speaking, e Ottolenghi din Londra. Atât ceea ce produc dar şi restaurantul (cel puţin cel din Islington) arată exact ca în fotografiile din prima lor carte de bucate (cred că şi din Plenty, a doua, doar că nu o am eu încă). Rafturile sunt colorate de salate, prăjituri şi alte feluri de mâncare, locul e prietenos şi ce poţi mânca acolo atât de bun încât la orele mesei coada e considerabil de mare. Asta pentru că Yotam Ottolenghi si Sami Tamimi sunt probabil cei mai creativi şi talentaţi chefs-proprietari de food shop din London city.

Zilele trecute am şi documentat fotografic una dintre reţetele din The cookbook. Nu pot compara ce a ieşit cu ce se găseşte în Ottolenghi pentru că nu am avut plăcerea să fac cunoştinţă cu muffinurile cu măr-morcov-pecan dar promit că dacă viitoare le încerc. Cu scop exclusiv de research, bineînţeles. În cazul de faţă am folosit nuci normale în loc de pecan, cum prevedea reţeta originală. Diferenţa nu e mare aici - cantitatea e mică iar celelalte ingrediente - multe; pentru acurateţe însă, walnuts se pot găsi la piaţa Matache la minunata tarabă de nuci, seminţe şi fructe uscate.

300 de grame de făină
2 linguriţe de praf de copt
2 linguriţe de scorţişoară măcinată
un vârf de cuţit de sare
4 ouă
160 de grame de ulei
280 de grame de zahăr fin
2 linguriţe de esenţă de vanilie
220 de grame de morcov ras mărunt
200 de grame de mere acrişoare, rase normal
100 de grame de nuci pecan (sau normale), tăiate
100 de grame de stafide aurii
50 de grame de fulgi de cocos

Topping:

50 de grame de unt, tăiat bucăţele
75 de grame de făină
25 de grame de zahăr negru (sau brun)
50 de grame de fulgi de ovăz integrali
15 grame de seminţe decojite de floarea soarelui (crude)
25 de grame de seminţe decojite de dovleac (crude)
15 de grame de susan negru
1 linguriţă de apă
1 linguriţă de ulei
1 1/2 linguriţă de miere


Toppingul se face primul: întâi se amestecă untul, făina şi zahărul până arată aşa:

... apoi se adaugă restul ingredientelor pentru topping, se amestecă tot şi se pune deoparte, undeva unde nu e foarte cald.

Cuptorul se încălzeşte la 170 de grade. Acum: unul dintre lucrurile esenţiale pentru reuşita muffinurilor este ca ingredientele umede să fie amestecate separat de cele uscate, iniţial, iar când toate se pun cap la cap amestecarea lor să nu fie prea frenetică, ci doar cât compoziţia să fie omogenă.

Prin urmare făina, praful de copt, scorţişoara şi sarea se cern împreună. Într-un bol separat se amestecă ouăle, uleiul, zahărul, vanilia, morcovul şi mărul. Se încorporează apoi uşor nucile, stafidele, fulgii de cocos, şi apoi şi amestecul cu făină.

Se pune compoziţia în forme şi se presară generos din compoziţia de topping. Se coc cam 25 de minute sau până scobitoarea iese curată. Se lasă să se răcească - sunt chiar mai bune după câteva ore sau o zi.

Lista ingredientelor poate părea descurajantă prin lungimea ei, în schimb procesul se rezumă doar la a amesteca unele lucruri cu altele. Odată toate adunate va dura zece minute, poate un sfert de oră să fie puse cap la cap. N-aş scoate nimic din listă pentru simplificare, reţeta e perfectă aşa, în versiunea ei originală. Doar că formele lor sunt probabil mai mari - mie mi-au ieşit vreo 17 muffins în loc de 12.

Când situaţia se prezintă verde

Ce faci atunci când umbli după gheaţă prin congelator şi uiţi să pui la loc o pungă cu spanac? O prăjitură cu spanac, bineînţeles. Sărată, that is. Şi dacă n-ai toate ingredientele consacrate începi să improvizezi, ceea ce uneori se dovedeşte a fi mult mai distractiv decât traversatul până la magazin. 

  
3 ouă 
200 grame de făină 
1/2 plic de praf de copt 
50 ml de ulei de măsline 
150 ml de lapte 
250 de grame de spanac, bine scurs 
200 grame de brânză frământată (de burduf) 
150 ml de lapte 
câteva seminţe de dovleac, decojite şi crude 
sare şi mult piper proaspăt măcinat  

Se amestecă ouăle cu făina, praful de copt şi uleiul de măsline, după care se încorporează uşor laptele şi jumătate din cantitatea de spanac. Se toarnă jumătate din compoziţie într-o formă ori unsă cu unt ori tapetată cu foaie de copt, apoi se adaugă bucăţi de brânză şi restul de spanac. Se toarnă restul de compoziţie şi se amestecă uşor în formă cu coada unei linguriţe - ideea e ca bucăţile de brânză să fie distribuite uniform, şi ca spanacul să fie pe ici pe colo în doze mai, umm, dense. Asta pentru că îmi place mie spanacul. The easy way e cu tot spanacul amestecat de la început în compoziţie şi la revedere. (Oricum am avut grijă să fie destul cât să nu-mi lipsească - elegant ar fi fost, de fapt, să pun cam 150 de grame). 

Stă 40 de minute în total în cuptor, la căldurică de 180 de grade. După jumătate de oră se presară repede seminţele de dovleac, care se vor rumeni numai bine până e gata coaptă toată compoziţia. Nu mi-a părut rău deloc că n-am avut în casă seminţe de pin, intenţionez chiar să mai întâlnesc spanacul cu cele de dovleac pentru că le stă bine de tot împreună. Brânza de burduf şi-a făcut şi ea treaba foarte bine, ţinând loc de feta plus puţin parmezan - cum ar fi fost  combinaţia consacrată. Şi deşi rar nu pun nucşoară lângă spanac, aici n-am crezut de cuviinţă că-i e locul şi aş dori să precizez că îmi menţin această părere chiar şi după a treia felie.