Friptură de miel cu sos de iaurt ca la alţii acasă

Nu ştiu alţii dar eu nu pot intra în măcelăria turcului fără să plec cu o bucată de carne, chiar dacă nu pentru asta mă duc acolo. Îmi place carnea de miel, şi dacă în măcelăriile şi pieţele noastre se găseşte mai greu - cu o singură excepţie pe an -, din cele orientale nu lipseşte aproape niciodată.


Căutam o altă bucată din miel, pentru o altă reţetă, şi cum în lipsa acesteia nu puteam să ies cu mână goală am ales o parte de pulpă, nu prea mare, de fapt tocmai potrivită pentru tava mea de pământ ars. Am adus-o acasă, am spălat-o şi am îmbrăcat-o până a două zi într-un sos învăţat de la Laura Laurenţiu şi testat prima oară astă primăvară. Am încercat să-i dau o notă orientală mai accentuată şi am adăugat mentă şi încă un fel de piper.

2 cutii mari de iaurt (700 - 800 de grame în total)
zeama şi coaja unei lămâi
1 lingură de coriandru boabe
câţiva căţei de usturoi
2-3 linguri de ulei de măsline
piper negru şi verde, boabe
mentă uscată

Am pus în blender totul cu excepţia iaurtului, în care am amestecat ulterior compoziţia măcinată. Am îmbrăcat pulpa într-o mare parte din sos şi într-o pungă şi am lăsat-o de seara până a două zi după-amiază, cu mici deranjuri de întors de pe-o parte pe cealaltă ca să mă asigur că mielul primeşte acelaşi tratament peste tot. L-am pus apoi în cuptor la 180 de grade, timp de maxim două ore sau, mai exact, până s-a rumenit, şi l-am servit apoi cu o pipe rigate fierte, răcite şi îmbrăcate în restul de sos de iaurt la care am adăugat un pic de pătrunjel verde. Imagini n-avem, pentru că soarele apune mai curând şi lumină din bucătărie nu face cinste celor din farfurie. To be continued & solved. Până atunci, mulţumirile mele Laurei!

Peynirli börek

Yufka, foile de plăcintă turceşti, seamănă destul de mult cu cele româneşti sau bulgăreşti. De fapt singura diferenţă care mi se pare semnificativă e că sunt un pic mai groase (actually, duble faţă de o foaie de plăcintă din comerţ). E drept că au un pic şi alt gust, şi cum se fac ele de se ţin în raft şi nu congelate sau în frigider deocamdată nu ştiu. Mi-a plăcut să lucrez cu ele pentru că a fost first timer însă în rest nu au făcut decât să-mi întărească o convingere mai veche, anume că aluatul proaspăt făcut e mult, mult mai bun. Până acum nu am găsit în magazine foi de plăcintă sau aluaturi la care să mă întorc cu bucurie. 

Folosesc ocazional foile bulgăreşti, cu care se lucrează mai uşor, şi detest aluatul tip foietaj al cărui conţinut de margarină şi gust accordingly îmi pare ca strică orice i se alătura. Dar până să-mi iau un făcăleţ mai lung şi o bucătărie mai largă, there we go: pentru peynirli börek, adică plăcintă cu brânză, am folosit:

4 foi yufka 

jumătate de kg de brânză (telemea de vacă şi/sau bivoliţă, eu am folosit de vacă) 

două ouă 

un pahar de iaurt sau lapte bătut 

o linguriţă de mentă uscată 

o legătură de mărar 

puţin piper proaspăt măcinat 

seminţe de chimen negru pentru decor 

Brânză se sfărâmă şi se amestecă cu iaurtul, un ou şi jumătate (adică un gălbenuş se păstrează pentru pictură), menta, mărarul tocat şi puţin piper. Foile se împart după forma finală dorită; ale mele au fost rotunde, eu vroiam să fac plăcintele pe lung, le-am împărţit cum s-a putut.  

Pe fiecare bucată de foaie se pune câte o lingură din compoziţia cu brânză şi se împătureşte. 

Plăcintele se ung cu gălbenuş de ou şi se presară cu seminţe de chimen negru, apoi se dau la cuptor cam jumătate de oră la 180 de grade.